Flori Jianu

biserica de lemn Sfantul Nicolae din Bogdan Voda Maramures

Biserica de lemn Sf. Nicolae din Cuhea ( azi: Bogdan Vodã, Maramures ) se crede cã a fost construitã în 1718. Spre deosebire de majoritatea bisericilor maramuresene, aflate pe coline, biserica Sf. Nicolae se aflã în mijlocul satului, în mijlocul cimitirului vechi.

Peretii sunt construiti din bârne cioplite, fãrã decoratiuni, singura exceptie fiind frânghia rãsucitã sculptatã, care înconjoarã biserica. Peretii interiori au fost pictati în 1754 la comanda ctitorului nobil Vasile Sãpântan.

Biserica de lemn a fost declaratã monument prin Legea nr. 5/2000 privind aprobarea planului de amenajare a teritoriului national.

Biserica de lemn cu hramul „Sfântul Nicolae” a fost ridicată la 1718, pe locul celei vechi, arsă de tătari la 1717, este reprezentativă pentru arhitectura bisericilor de lemn de tip maramureșean datorită corpului său rotund, înălțat în două trepte, având acoperișul cu poală dublă, susținut de console extinse în trepte egale, pe sub care se desfășoară o torsadă în relief, ce înconjoară pereții exteriori ai treptei inferioare.
Turnul-clopotniță, foarte zvelt, are foișorul ieșit în afară și parapetul înfundat cu scânduri traforate cu găuri mărunte și dese, iar pe laterale, câte trei arcade ingenios îmbinate, peste care se înalță un coif pătrat la bază, ce continuă octogonal, prelungindu-se cu o cruce simplă din fier forjat.
Ușa de intrare are un ancadrament în formă de acoladă, iar pe portal o frânghie răsucită scoasă discret în relief, ce face legătură cu torsada, care înconjură pereții exteriori ai bisericii, dând unitate ansamblului. Peretele despărțitor între pronaos și naos are câte trei deschideri în arcadă acoperite cu un grilaj din fier forjat, alături de portalul ușii de trecere, profilat și pictat în culori specifice zonei. Se mai rețin ușile împărătești și jilțul arhieresc, candelabrul, icoanele de lemn și pictura murală, ce lasă să se întrevadă caracterul static al desfășurării epice într-o cromatică deschisă, specifică tuturor bisericilor de lemn maramureșene, în care predomină roșu, albastru și alb puse în evidență de tonurile pastelate de ocru, galben și verzui.
Se mai reține o cruce-candelabru, din cele două, care inițial încadrau candelabrul mare, fixat pe apogeul bolții naosului, exact la mijloc, și câteva icoane pe sticlă, ce fac parte din patrimoniul de valoare al bisericii.

Preoții greco-catolici din Cuhea
1744-1769, Mariș și fiul lui Dumitru; 1797-1815, Nistor Deac; 1816-1820, Grigoriu Roșca; 1820-1876, Filip Mihalca; 1892-1899, Mihai Rednic; 1900-1906, Petru Salca, apoi administrator; Emil Bran, preot în Dragomirești; 1907-1908, Gavril Dunca; 1908-1919, Arthur Anderco, care s-a mutat apoi în Ieud; 1919-1945 Vasile Dunca.
În data de 19 noiembrie 2002 a fost numit primul preot greco-catolic de după cel de-al doilea război mondial, în persoana lui Ioan Petreuș.

În data de 19 noiembrie 2013 Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat câștig de cauză comunității greco-catolice din Bogdan Vodă și a condamnat Statul Român pentru faptul că nu a dus la bun sfârșit executarea hotărârii judecătorești conform căreia credincioșii greco-catolici să se poată ruga în biserică.

Bogdan Vodă, denumit în trecut Cuhea, este un sat din județul Maramureș. Acesta este reședința comunei Bogdan Vodă. Începând cu data de 16 iulie 1973, satul Bogdan Vodă, alături de alte 13 localități, se declara, experimental, „sat turistic”.

Săpăturile arheologice din zona Zneamăn au relevat existența așezării încă din epoca bronzului, dar și din epoca ulterioară a fierului – Hallstatt. A fost pentru o perioadă locul de reședință a voievozilor români din Maramureș. În acea vreme, a fost ridicată o fortificație pe malul înalt al Izei, dinspre miazăzi, cercetată cu ocazia săpăturilor arheologice din 1984 conduse de Radu Popa, pe locul numit Grădina lui Cârlig și o biserică din piatră în lunca Izei, ale caror ruine se mai pot vedea și în zilele de astăzi.

Biserica Ortodoxă Nouă a fost zidită din piatră pe locul unei vechi biserici din lemn. În decursul timpului, la acest sfânt altar s-au perindat preoţii Andrei Lupan (1816-1820), preotul Boroş Teofan Pașca, preotul Nicolae Costin, preot Emil Fucec, preotul Romul Avram şi preotul Mihai Ierima. Între anii 1998 – 2000, biserica a fost reparată capital şi împodobită cu pictură în tehnică tempera. Existența acestei biserici, bine păstrată până acum, a fost marcată de tulburări. În perioada 1992-1994, a început construcția noii biserici de zid, suficient de încăpătoare pentru comunitatea ortodoxă din comună. Dar biserica veche era propusă pentru lista monumentelor UNESCO, iar regulamentul nu permitea amplasarea construcțiilor într-o zonă de protecție de 100 de metri.

Cu toate eforturile preotului, care a găsit mai multe soluții de amplasare a bisericii în zona centrului satului, nu s-a găsit susținere din partea autorităților. Acestea recomandau contrucția la capatul unui cimitir mărginaș, soluție care nu era acceptată de săteni, pentru că biserica reprezintă în mod tradițional centrul comunității. Atunci, sub presiunea nevoii de a avea o biserică nouă, a început construcția lângă biserica veche. Acest fapt i-a afectat statutul, astfel că una dintre cele mai frumoase biserici maramureșense nu a reușit să intre în patrimoniul UNESCO.

Credincioșii greco-catolici, care reprezintă aproximativ 4,25% din populația comunei, au solicitat retrocedarea bisericii – monument. După un șir de procese la Vișeu, Sighet, Baia Mare și Cluj, au obținut dreptul de folosință al bisericii. Comunitatea greco-catolică a încercat să execute silit decizia de la Cluj, încercare oprită cu forța de câteva sute de credicioși ortodocși în frunte cu preotul ortodox din sat. Autoritățile locale aflate la fața locului nu au intervenit în sprijinul aplicării deciziei curții.

În istoria recentă a localității s-a remarcat pesonalitatea lui Vasile Deac zis „Moșu”, care a condus comuna Bogdan Vodă timp de 3 decenii, trecând prin multe evenimente și schimbări, inclusiv cele din 1989. Figură sobră și plină de întelepciune, amintind de „sfatul batrânilor” cel din vremurile de demult, el va lăsa moștenire noilor generații, alături de casa tradițională în care locuiește și care a fost inclusă în patrimoniul național, monumentul voievodului Bogdan și biserica cea nouă al cărei ctitor este.

Random image

Album info