Flori Jianu

Dalles G. Ion negustor 1816-1886 si familia fig 9 bis/8 -monument istoric

cine odihneste aici ?

-Joanu Dalles 1816-1886
-Dora Dalles 1875-1892 filantropi fondatorii fundatiei Dalles
-Jean I. Dalles 1878-1914
-Elena Dalles d 1921

medalinonul este opera lui Carol Storck
bustul lui Ioan Dalles e facut de Ioan Georgescu
bustul Dora Dalles este facut de Oscar Spathe

Ioan G. Dalles, (născut 1816- decedat 1886) a fost un român de origine greacă, bun negustor, reuşind să cumpere o moşie la Bucşani, în judeţul Dâmboviţa, ceea ce însemna mii de hectare de păduri şi pământ.
S-a însurat cu fiica unui negustor de cereale, de origine macedoneană, Elena, cu 33 de ani mai tânără decât el.
Se povesteşte că au fost printre cei mai îndrăgiţi oameni din Bucşani. Pentru generozitatea lor.
Fără să anunţe vreodată, mergeau pe la casele celor săraci, văduve, orfani, bătrâni şi le lăsau bani şi diferite bunătăţi. Dărnicia lor i-a apărat de furia ţăranilor răsculaţi în 1907, dar nu i-a ferit de alte necazuri.

Trecem adesea pe langa Sala Dalles - Universitatea Populara din Bucuresti. Unii frecventeaza cursurile de pregatire organizate aici, altii viziteaza expozitiile gazduite de cladirea cu o indelungata istorie. Dar nu stim ca aceasta a fost creata datorita generozitatii Elenei Dalles. Familia Dalles, Ioan si Elena, era una dintre cele mai bogate din Romania sfarsitului de secol XIX. Numele era unul grecesc, ca si originea lor, dar cei doi, aflati la a nu se stie cata generatie pe pamant romanesc, se adaptasera in totalitate starii de lucruri de aici. Averile familiei numarau sute de pogoane de teren, aproape 1.500 de hectare de padure si nenumarate imobile intr-unele dintre cele mai bune zone ale Bucurestiului de atunci: bd. Bratianu, str. Lipscani, str. Selari, str. Gabroveni. Dar familia Dalles isi stabilise resedinta la mosia din Bucsani, situata nu departe de Bucuresti, in judetul Dambovita. Aici primeau adesea oameni de cultura, pe care ii sprijineau in preocuparile lor artistice si intelectuale.

Cu toate faima si prestigiul pe care si-l crease, familia a fost lovita in modul cel mai crunt de soarta. In 1871 se naste primul mostenitor, George, care moare insa la numai doi ani. Peste alti doi ani, durerea parintilor este alinata de nasterea unei fetite, pe care o vor numi Dora. Apoi in familia Dalles se mai naste, in 1879, un alt baiat, Ioan. Dar destinul ii va lovi din nou. In 1886, Ioan Dalles inceteaza din viata, lasand-o pe Elena sa creasca singura fetita de 11 ani si baietelul de numai 7 ani. Cu toata durerea, Elena isi creste copiii in credinta si cu milostenie fata de cei saraci. Satenii din Bucsani cunosteau si apreciau familia pentru darnicia ei in merinde sau bani, mai ales atunci cand ii stiau la nevoie. Sau daca in sat se intemeia o familie noua, familia Dalles o daruia cu lucruri de pret, folositoare unei noi gospodarii. Elena nu s-a gandit sa-si refaca viata, fiind dedicata trup si suflet cresterii lui Ioan si a Dorei. Soarta nu a lasat-o insa pe Elena sa se bucure de cei doi copii decat putin timp. La sase ani dupa pierderea sotului, moare si Dora, la numai 17 ani. Desi sleita de pierderile celor mai dragi fiinte, Elena va mai indura inca o lovitura: in 1914 moare si ultimului sau fiu, Ioan. Astfel, Elena ramane singura pe lume.

Cu toate loviturile sortii, Elena nu si-a pierdut credinta in Dumnezeu. A incercat sa rostuiasca cat mai bine averea care ii ramasese, cifrata la peste jumatate de miliard de lei (o suma imensa pentru primele decenii ale secolului al XX-lea). Face nenumarate acte de caritate catre spitale, scoli, biserici, institutii de cultura. De altfel, lasa prin testament acestor institutii o parte din agoniseala familiei si a inaintasilor sai. Dar cea mai parte a averii ei o cedeaza Academiei Romane. Printre mostenirile lasate institutiei academice se aflau o cladire din Capitala, din str. I.C. Bratianu (astazi bd. Nicolae Balcescu), numarul 12, si terenul adiacent imobilului. Academia trebuia sa infiinteze insa aici o fundatie culturala care sa se numeasca Ioan I. Dalles, cel din urma copil al sau. Elena voia ca forul academic sa construiasca o cladire frumoasa, care sa adaposteasca sali de expozitii de sculptura, arhitectura, pictura sau tesaturi si costume nationale. Cu aceasta ultima dorinta, Elena va inceta si ea din viata, in anul 1921, si, odata cu ea, intreagul neam al Dalles-ilor.

Fundatia Dalles se va naste insa abia in anul 1932, dupa 11 ani de la moartea Elenei. Cu toate ca existau resursele financiare necesare, Academia Romana a trebuit sa duca indelungate "lupte pentru a intra in posesia averii primite. S-a judecat mai intai cu chiriasii care stateau in cladirile lasate de Elena Dalles. Apoi a intrat in litigiu cu Primaria Capitalei, care expropriase o parte a terenului, pentru a realiza un nou plan de sistematizare a orasului. Dar, in ciuda tuturor acestor probleme, Academia a inceput lucrarile la cladirea Fundatiei Ioan Dalles. Dupa solutionarea litigiilor, sediul este finalizat si se inaugureaza cu mare fast in 1932, in prezenta a numerosi oameni de cultura, a membrilor Academiei, a Patriarhului Bisericii Ortodoxe Romane, Miron Cristea, a primarului Bucurestiului, Dem I. Dobrescu.

Asa cum isi dorise Elena, Fundatia Ioan Dalles era un lacas de cultura. Expozitia inaugurala a adunat lucrari ale pictorilor Nicolae Grigorescu, Ion Andreeescu sau Stefan Luchian. Tot aici vor concerta celebri muzicieni ai vremii ca George Enescu sau Mihail Jora. In salile de conferinte vor rasuna glasurile altor nume mari, precum Virgil Madgearu, Mihail Sadoveanu, Camil Ressu, Alexandru Philippide sau Demostene Botez. Inainte de razboi, Fundatia Ioan Dalles era unul dintre cele mai apreciate locuri pentru oamenii de cultura ai timpului, dar nu numai, aici venind toti iubitorii de frumos si de invatatura.

Român de origine greacă, Ioan G. Dalles, (născut 1816- decedat 1886), cu banii din negustorie, a cumpărat la 1862 de la prinţesa Cleopatra Trubeskoi, moşia Bucşani (1400 ha pădure, miile pogoane teren arabil, vie şi paşune). În vederea stabilirii hotarelor moşiei sale, acesta a fost în litigiu ani de zile cu ALEXANDRINA FLORESCU dar mai ales cu Gheorghe Gr. Cantacuzino zis « NABABUL » (1837 -1913), mare latifundiar şi om politic, prim -ministru (1899 -1900) (1904-1907), Şef al Partidului Conservator. La 18 mai 1883, Tribunalul Judeţean Dâmboviţa a dat câştig de cauză „ grecului " IOAN G. DALLES pentru hotarul moşiei dintre Ratoaia şi Băleni precum şi în alte pricini de hotărnicie.
Ioan şi Elena Dalles aveau şi nenumărate imobile în Bucureşti ( Lipscani, Gabroveni, Şelari, Bd. Brătianu, Gloriei, etc.) situate în vadul comercial cel mai căutat de negustori. Aceste imobile erau închiriate, parţial sau total, aşa cum reiese din registrul de venituri şi cheltuieli existent la Arhivele Naţionale Filiala Dâmboviţa.
În comuna Bucşani, familia DALLES avea un conac boieresc înconjurat de un parc care se întindea pe o suprafata de 22 ha. Localitatea era acreditată cu 6700 de locuitori, iar principala bogaţie era petrolul. A fost una dintre cele mai bogate, respectate şi iubite familii din judeţul Dâmboviţa. Şi Dora Şi Ioan (Jean) Dalles, când stăteau la moşie în Bucşani, plecau pe neştiute de la curte şi intrau prin casele localnicilor săraci, ale văduvelor, orfanilor şi bătrânilor şi le dădeau bani şi bunătăţi. Nu era flăcău sau fată din Bucşani şi din Ratoaia care, atunci când aşezau vreo căsnicie nouă, să nu primească de la Curte încunoştiinţarea că are voie să-şi cioplească casă din imensa pădure Bucşani -Ratoaia şi dacă nu aveau vite şi car de zestre, vacă cu lapte, oi, porci, să nu primească de la Jean Dalles dar de nuntă o căruta cu boi, o vacă, oi, porci de rasă, cai sau tot ce ştia el că-i place gospodarului flăcău, pentru că nu era sărbătoare de la Dumnezeu să nu fie întreaga familie la slujba Bisericească, după cum nu lipseau de la horă copiii stăpânei. Aceştia,
din dragoste sinceră pentru ce aveau pentru ţărani, se prindeau în hore, bătute şi jocuri româneşti din brâu cu ei, în admiraţia întregului sat. Aşa se explică de ce, la răscoala din 1907, familia a fost apărată de locuitorii comunei Bucşani de furia ţăranilor răsculaţi în satele învecinate.


COMPUNEREA FAMILIEI.
1. IOAN G. DALLES (1816 -4.01.1886) soţul lui ELENA DALLES.
2. Elena DALLES (născută la Bucureşti la 1849 - decedată în Bucşani la 1.09.1921), de origine macedoneană, fiica unui mare negustor de cereale din oraşul Giurgiu, căsătorită în anul 1870 cu IOAN G. DALLES, cu 33 ani mai tânără decât soţul.
Şi-au stabilit domiciliul la Bucşani, Elena Dalles şi-a petrecut cea mai mare parte din viata la Bucşani. Au avut trei copii :
o GEORGE DALLES (1870 -1873) decedat la numai 3 ani ;
o DORA DALLES ( 1875 - decedată la 7.11.1892) la numai 17 ani ;
o IOAN zis JEAN I. DALLES (1879 - 22 aprilie 1914) este ultimul copil al familiei DALLES care se stinge din viaţă de la doar 35 de ani, de la un coş la mustaţă, boală numită dalac. Statuia acestuia fiind simbol al acestei familii în parcul din localitate. IOAN DALLES, făcuse studii de drept la Paris, cunoscut ca un om plin de sensibilitate şi nobleţe. Statuia este turnată din bronz sculptor Oscar Spathe.
Elena Dalles este cea care se stinge ultima din viata la 1 septembrie 1921 la moşia din comuna Bucşani. Este cunoscută ca o personalitate cu un profund caracter creştinesc, filantropic, o femeie cu o frumuseţe şi tărie morală care a înfruntat cele mai grele momente (înmormântându-şi mai întâi soţul, după care, pe rând cei trei copii, la vârste fragede. A lăsat imensa avere de aproape 20 milioane lei la acea dată în scopuri caritabile şi filantropice, de binefacere, în special instituţiilor. Prin decizia nr. 1475/1922, Ministerul Finanţelor Publice a făcut evaluarea averii familiei la 19.840.000 lei.

Random image

Album info

Gallery Stats

  • Version: 3.0.2
  • Albums: 578
  • Photos: 6732
  • Hits: 3173366