Flori Jianu

Hasdeu Iulia primul roman care a absolvit Sorbona 1869-1888 fig 25/22 -monument istoric

Ioan Georgescu sculptorul care a costruit acest monument a lucrat la indicatiile precise ale lui Bogdan Petriceicu Hasdeu care primea ghidari transmise din lumea spiritelor de catre fiica lui.
Considerat pe vremuri cel mai frumos monument din Bellu, globul pamantesc arata centrele prin care si-a petrecut viata Iulia: Bucuresti, Paris, Roma.
Ceasul arata ora 1,30 cand a incetat din viata

A fost primul român care a absolvit facultatea Sorbona din Paris

“Lasati randunica sa isi faca cuibul” este scris in jurul craniului asezat sub globul pamantesc sustinut de cei doi sfincsi pe templul Iuliei Hasdeu. Tatal ei, Bogdan petriceicu Hasdeu, sustinea dupa moartea fiicei sale ca ar fi primit indicatii post-mortem de la ea ca partea de sus a criptei sa fie realizata din sticla, astfel incat cei care vin sa se reculeaga aici sa ii vada fata imbalsamata. In 1930, capul Iuliei Hasdeu a fost furat si nu a mai fost gasit nici pana astazi.

Poate cel mai trist loc din cimitirul Bellu este cavoul Iuliei Hasdeu. "Micul Templu", asa cum obisnuia Bogdan Petriceicu Hasdeu sa il numeasca, este astazi aproape o ruina. Ani de-a randul, incetul cu incetul, din interiorul cavoului s-a furat si distrus tot. Pana si parte din ramasitele pamantesti ale genialei adolescente au disparut. Putinele obiecte de valoare culturala inestimabila care au ramas in urma jafurilor sunt acum incuiate in cripta.

In urma cu mai bine de un secol, intr-o toamna trista, "batranul Hasdeu", cum era numit de apropiati, isi inmormanta in cimitirul Bellu iubita fiica. Iulia Hasdeu fusese un copil precoce. La varsta prescolara, invatase sa scrie si sa citeasca, iar la numai 7 ani a scris primul sau roman despre Mihai Viteazul. In 1881, la varsta de 12 ani, pleaca la Paris, impreuna cu mama sa, pentru a studia la Colegiul "Sevigne". Dupa absolvirea colegiului, se inscrie la Facultatea de Litere si Filosofie de la Sorbona, fiind prima femeie din Romania care a fost admisa la cursurile celebrei Universitati. Tatal, personalitate enciclopedica, are asteptari mari de la fiica sa: "Toti se intereseaza de studiile si succesele tale si au dreptate, caci tu - basarabo-munteano-ardeleanca - esti un fel de esenta a intregului neam romanesc".

La inceputul anului 1888, apar primele semne ale unei boli nemiloase: tuberculoza. Iulia, extrem de ambitioasa, isi infrunta boala, scriindu-i tatalui ei ca este hotarata sa isi sustina lucrarea de licenta. Dar eforturile intelectuale uriase o slabesc tot mai mult si, in final, familia o indupleca sa paraseasca Parisul, pentru a calatori in Italia si Elvetia. In aceste locuri insorite, batranul Hasdeu avea nadejdea ca Iulia se va vindeca. Dar in pofida tratamentelor primite de la medici de prestigiu, starea ei se degradeaza tot mai mult. Fiind constienta ca sfarsitul se apropie, revine in tara, la Bucuresti. Pana in ultimul moment, sarmanul tata a sperat la un miracol. Un miracol ce nu a mai vrut sa vina. Cu numai doua luni inainte de a implini 19 ani, Iulia se stinge in bratele nefericitului ei parinte.

Suferinta ingropaciunii propriului si unicului copil il zdrucina cumplit pe Hasdeu. De altfel, el nu s-a resemnat niciodata cu pierderea celei mai dragi fiinte.
"Trecuse sase luni de la moartea fiicei mele. Era in martie: iarna plecase, primavara nu sosise inca. Intr-o seara umeda si posomorata, sedeam singur in odaie, langa masa mea de lucru. De-nainte-mi, ca totdeauna, era o testea de hartie si mai multe creioane. Cum? Nu stiu, nu stiu, dar fara ca s-o stiu, mana mea lua un creion si-i rezema varful de luciul hartiei. Incepui a simti la tampla stanga batai scurte si indesate, intocmai ca si cum ar fi fost intr-insa un aparat telegrafic. Deodata, mana mea se puse in miscare, fara astampar. Vreo cinci secunde cel mult. Cand bratul se opri si creionul cazu dintre degete, ma simtii desteptat dintr-un somn, desi eram sigur ca nu adormisem. Aruncai privirea pe hartie si citii acolo foarte limpede: "Je suis heureuse; je t'aime; nous nous reverrons; cela doit te suffire. Julie Hasdeu" ("Sunt fericita; te iubesc; ne vom revedea; asta trebuie sa-ti fie indeajuns".)
Dupa primirea acestui mesaj atat de neasteptat, marele carturar se dedica cu totul studierii fenomenului spiritist. Seara de seara, Hasdeu comunica cu Iulia, care, din lumea de dincolo, "ii transmite" planurile castelului de la Campina si pe cele ale cavoului ridicat in cimitirul Bellu, unde a fost inmormantata.

,,Templul poema'' asa avea sa fie numit de catre contemporanii epocii cavoul Iuliei Hasdeu din Cimitirul Bellu. La intrare, pe frontispiciu, stau scrise cuvintele: "Mai sedi putin!". Iar batranul tata mai sedea putin, pe bancuta care inca mai exista in fata mormantului. In locul unde ar fi trebuit sa existe o cruce, se afla un templu, deasupra caruia sta un glob pamantesc, sustinut de doi sfincsi. Globul are indicate orasele in care a trait si studiat Iulia: Bucuresti, Paris, Roma.
Simbol al inteligentei si al fortei care are acces la divin, la cosmic, Sfinxul pare a fi aici gardianul stiintei, al ratiunii si al intelepciunii. Sub cei doi sfincsi stau cartile fundamentale ale cunoasterii universale: Evanghelia, cartile vechiului Orient, Platon, Descartes, Kant...
Monolitul inalt de 3 metri, realizat de mana sculptorului Ion Georgescu, dupa indicatiile Iuliei, din lumea de dincolo, strajuie intrarea in cavou. In urma cu 100 de ani, in interiorul criptei se gaseau busturile din teracota ale lui Iisus, Victor Hugo si Shakespeare, iar in spatele lor, o deosebita oglinda de Murano. Astazi toate au disparut.
Deasupra, pe plafon, din doua table de marmura alba, se gasea o carte deschisa, pe care era inscriptionat cu aur cuvantul Dumnezeu, in limbile greaca, latina, ebraica, chineza, araba. Ca si cum ar fi vegheat, de sus, linistea Iuliei.
Nevrednicia, ignoranta si nepasarea umana au distrus mult. Au ramas fragmente de marmura sparta, ce pastreaza partial inscriptiile de odinioara. Vitraliile nu mai sunt, nici florile, nici fluturii, nici ingerii, portretele familiei au disparut si ele. Iulia nu mai poate fi vazuta prin fereastra de cristal a sarcofagului, craniul fiind demult furat. Un mic sicriu cu oseminte a fost asezat pe altarul mare, unde inca sunt lizibile cuvintele incrustate in marmura scumpa de Carrara:
"Cu voia lui Dumnezeu
S'a savarsit acest templu spiritist, intocmai
Dupa planul dat cu toate amanuntele de Iulia Hasdeu
Executor fiind B.P. Hasdeu
Dupa indemnul caruia au lucrat
Sculptura I. Georgescu
Marmura si mosaic fratii Axerio,
Ferarie A.O. Czipser,
Vitraliu Ziegler si Schmidt,
Bronz Ph. Schweickert
MDCCCXC Cu voia lui Dumnezeu"
In semn de respect si deosebita admiratie pentru Iulia Hasdeu, copila geniu a culturii romane, plecam capul si cerem iertare in numele nelegiuitilor ce au devastat acest superb monument de patrimoniu!

În anii '80, o asociaţie ezoterică din Brazilia oferea statului condus de Ceauşescu 5 milioane de dolari pentru a cumpăra mormântul Iuliei Hasdeu (1869-1888) cu tot cu oseminte, dar autorităţile române de la acea vreme s-a opus. Brazilienii s-au oferit să plătească această avere nu pentru ceea ce a reprezentat Iulia Hasdeu în timpul vieţii, ci pentru ceea ce se spune că a devenit fata în viaţa de apoi.
Inclusiv tatăl fetei, scriitorul Bogdan Petriceicu Hasdeu, susţinea atunci că mormântul Iuliei a fost construit după indicaţiile primite de la fiica sa ulterior decesului, indicaţii comunicate scriitorului în urma mai multor şedinţe de spiritism. În locul unde s-ar fi aflat în mod normal crucea monumentului funerar se află un glob pământesc susţinut de doi sfincşi. Sub aceştia se află un craniu de om căscat în jurul căruia scrie: „Lăsaţi rândunica să-şi facă cuibul". Dar ce uimeşte mai mult este interiorul criptei. Bogdan Petriceicu susţinea că a primit indicaţii post-mortem de la fiica sa, prin care aceasta cerea imperativ ca partea de sus a criptei să fie din sticlă pentru ca toţi care vin la ea să îi poată vedea faţa îmbălsămată. În anii ‘30 însă, capul Iuliei Hasdeu a fost furat de mai mulţi studenţi bucureşteni pentru a-l folosi în şedinţe de spiritism. Autorităţile nu au reuşit să găsească nici acum rămăşitele.

Pâna în urma cu vreo 30 de ani, orice trecator, care cunostea câtusi de putin tragedia mortii acestui copil-geniu, putea coborâ în cavoul subteran, unde era expus sarcofagul separat de un perete de sticla, iar la amiaza, când soarele patrundea în cripta, era vizibila coronita ce purta pe cap acel copil. La un moment dat, în anul 1970, sarcofagul a fost profanat de huligani experti, coronita disparând. A fost o perioada între anii 1968-1971, când raufacatori au profanat zeci de cavouri si morminte din Cimitirul Bellu, furând bijuteriile si uneori obiecte pretioase, cu care înainte vreme erau înhumati cei dragi.

Random image

Album info