Flori Jianu

Porroineanu Eufrosina doamna din innalta societate fig 18 bis 1845-1902 monument istoric

legenda:
La sfârşitul secolului 19, Constantin Porroinianu, fiul unui mare boier din zona Olteniei, pleaca la studii la Paris. La o chermeză între studenţi, tânărul oltean trăieşte o aventură de-o noapte cu o frumoasă pariziancă. Fata rămâne însărcinată, dar Porroinianu o părăseşte pentru a se întoarce în ţară şi a veghea la propriile afaceri. În România a reuşit să devină unul dintre cei mai bogaţi moşieri, dobândind proprietăţi ce se întindeau pe trei judeţe: Dâmboviţa, Ilfov şi Romanaţi. Porroinianu devenise celebru în vremea sa pentru actele de caritate pe care le făcea aproape zilnic: oferea mâncare săracilor, elevilor le dădea cărţi şi caiete, iar liceele din ţară primeau de la el cele mai noi hărţi şi planşe anatomice.
Anii au trecut şi Porroinianu îşi trimite fiul la studii la Paris la aceiaşi universitate unde învăţase şi el cu 20 de ani înainte. La fel ca şi tatăl său, fiul lui Poroineanu întâlneşte o studentă pariziancă la o petrecere: cei doi se îndrăgostesc şi după puţin timp se căsătoresc în secret. Fiul se întoarce acasă pentru a-şi prezenta soţia tatălui său. Doica moşierului a pus informaţiile cap la cap şi le-a comunicat celor doi cumplita veste: fata era copilul pariziencei cu care Porroinianu senior avusese o aventură în tinereţe iar proaspeţii însurăţei erau de fapt frate şi soră.
În acelaşi zi cei doi tineri s-au sinucis. Îşi duc şi astăzi somnul de veci la Bellu sub un monument realizat de vestitului artist italian, din Florenţa, Raffaelo Romanelli (1856-1928). În acelaşi loc se odihneşte şi moşierul Porroinianu care, doborât de suferinţă, a sfârşit ca şi copilul lui, sinucigându-se. Şi-a luat viaţa la doar o zi după ce şi-a scris testamentul prin care lăsa moştenire toată averea sa primăriei din Caracal.

adevarul:
Celor care nu simt efluviile metafizice ale monumentului, acesta nu le vorbeste decat printr-o inscriptie gravata pe soclu: "EUFROSINA PORROINIANU XV FEBRUAR MCMII" si prin semnatura autorului: Raffaello Romanelli.
Cine a fost Eufrosina Porroineanu, tanara de pe catafalc? Arhivele Cimitirului Bellu nu fac decat sa sporeasca misterul din jurul ei. Locul de veci a fost cumparat in 1904 de un anume Constantin Poroinianu si de atunci, timp de o suta de ani, nimeni nu s-a mai interesat de mormant.
Cum ziarele inceputului de secol XX, ca si cele de azi, cultivau cu zel dramele si melodramele, chiar dramoletele, ar fi fost de asteptat ca tragedia sotilor care afla ca sunt frati si se sinucid sa topeasca penitele in mainile condeierilor si sa faca paginile gazetelor sa planga cu lacrimi de cerneala. Insa nici unul din ziarele mai mult sau mai putin influente de atunci ("Universul", "Cronica", "Romanul", "Resboiul", "Epoca", "Patria", "Gazeta noua", "Biruinta") nu relateaza, mult timp dupa 15 februarie 1902, nimic despre teribilul incident.
La rubrica "Nascuti si morti" din "Universul" este consemnat decesul Eufrosinei Poroineanu, la 57 de ani. Acesta e numele real, cel din scriptele primariei. Porroinianu nu poate fi decat varianta "fandosita", dupa moda boiereasca a vremii.
Eufrosina s-a nascut in 1845. In 1867 ii regasim numele pe o lista, a societatii "Tinerimea romana", cu studenti romani la Paris, unde va fi trait o mare iubire, in mod cert neimplinita, pentru ca va trai toata viata singura, in casa de pe Strada Corabiei nr. 3, fiind inmormantata de fratii sai: Constantin, mare mosier, care la moarte isi va dona averea orasului Caracal, si Sache - colonel de artilerie, amandoi asezandu-se de veci alaturi de sora lor in 1908, respectiv 1911.
Istoricul Gheorghe Bezviconi, discipol al lui Iorga, elogiat de maestru, nu da nici un amanunt despre familia Poroineanu in prima si cea mai completa monografie a Cimitirului Bellu, "Necropola capitalei". Povestea fratilor indragostiti nu-i putea scapa acestui spirit tenace si mai cu seama iscoditor, ca basarabean ce era.
Cum a ajuns, asadar, Eufrosina Poroineanu, murind la 57 de ani, in postura unei tinere care se casatoreste cu propriul frate?
O ipoteza ar fi aceea ca, in timp, s-au suprapus in memoria posteritatii o intamplare reala asemanatoare si imagistica grupului statuar din cimitir.

Coincidenta face ca, la numai o zi de la moartea Eufrosinei, ziarele relateaza pe prima pagina, sub titluri explozive, o drama asemanatoare: doi tineri necunoscuti, indragostiti, se sinucid intr-o camera de hotel. Cazul a trezit atata interes, incat "Universul " anunta, cateva luni mai tarziu, cand devenise clar ca identitatea indragostitilor sinucigasi nu va fi descoperita, publicarea in foileton a unui roman inspirat din aceste fapte. Romanul - unul dintre cele dictate direct in linotip, melodramatic, de factura telenovelelor de astazi - nu a mai fost publicat in paginile "Universului", aparand in unul din nenumaratele suplimente de 50 de bani ale ziarului, supliment greu de identificat in arhivele bibliotecilor. Va fi avut, la o categorie de cititori, acelasi succes pe care l-a avut, in 1902, si stirea din care a fost inspirat. Statuia "fratilor indragostiti" nu cerea decat o asemenea poveste, care i-a si fost atribuita, instituindu-se ca adevar.
Si acest adevar va ramane: al fratilor care s-au iubit fara sa auda glasul sangelui si au murit spalandu-si cu moarte pacatul.
"Intr-un hotel din Casovia sosi acum trei zile un tiner si o tinera, cari pareau a apartine societatei alese. A doua zi, otelierul vezind ca acesti pasageri nu se sculasera pana la amiazi, batu la use, dar nu primi nici un raspuns. In cele din urma sparse usa, si atunci o priveliste oribila ii aparu. Tinera era culcata pe o sofa, cu tampla gaurita, tinerul, lungit pe jos, se impuscase in inima. Amandoui erau morti. Cu toate cercetarile facute, nu s-a putut afla numele lor.
Pe masa s-a gasit o mica suma de bani si o hartie pe care erau scrise urmatoarele cuvinte: "Am ratacit mult pana am ajuns la tinta noastra ultima. Iertati-ne! Ca cine suntem noi, sa remae un secret vecinic! Ultima noastra dorinta este sa fiti fericiti!""
"UNIVERSUL"
16 februarie 1902, pagina 1

"Familia Poroineanu se trage din Poroina, de langa Olt. Tatal meu, Petre, nascut in 1876, a fost fiul lui Iancu Poroineanu. Eu sunt din partea de neam care a avut copii. Eufrosina este din partea care s-a stins, doctori, avocati, profesori, ofiteri, artisti. A fost familie bogata, cu mosii, cu fabrici... Mie mi-a dat Dumnezeu numai boli... Tare-s scumpe medicamentele, tare scumpe!"
Natalia Azoitei
nascuta Poroineanu, 84 de ani

pe langa catafalc la monumentul funerar, erau 12 serpi care simbolizau birfelile...astazi se mai afla acolo doar unul...

Sache Poroineanu, originar din Târgoviste s-a casatorit cu Elena, fiica medelnicerului Stefan Jianu din Caracal (o alta fiica a acestuia se va casatori Apostolescu). Pe lânga functiile detinute în administratie, Sache Poroineanu a cochetat cu literatura, s-a îngrijit de buna educatie a celor trei copii (Sache, Constantin si Eufrosina ), de buna administrare a mosiilor din Romanati si Dâmbovita.
Eufrosina Poroineanu a fost o femeie culta, cunoscatoare a limbilor franceza, engleza si germana, cânta la pian, frecventa înalta societate bucuresteana si a încetat din viata la 15 februarie 1902 fara sa fi fost casatorita.
Constantin Poroineanu s-a nascut la Târgoviste în 1843, a devenit avocat intrând apoi în politica în rândurile P.N.L. S-a îngrijit îndeaproape de administrarea mosiilor sale, pentru Falcoiu din Romanati având un lung proces. Încetând din viata fara urmasi în 1908, a lasat prin testament o mare parte a averii sale orasului Caracal.
An. IV, nr.1 (35), IANUARIE 2015 MEMORIA OLTULUI SI ROMANATILOR

Parcul "Constantin Poroineanu" din Caracal este unul dintre parcurile naturale cele mai frumoase din România, fiind recunoscut în Europa ca cel de-al treilea parc natural ca dimensiune. Numele de Poroineanu a fost ales în amintirea lui Constantin Poroineanu cel care a donat terenul și întreaga sa avere orașului. Parcul este realizat după proiectele arhitecților Redonț și Pinard necesitând inițial lucrări de asanare a smâlcurilor și canalizarea subterană a terenului. Actualmente cuprinde mai multe terase-restaurante pe lac, insulițe, cât și locuri de agrement. În acest parc pot fi întâlnite numeraoase specii autohtone de plante și arbori, dar și specii exotice aclimatizate în România.

Random image

Album info