Flori Jianu

Storck Carol 1854-1926

Numele sau real este Johann Ludwig Karl
Carol Storck (n. 10 mai 1854, Bucureşti - d. 1926) a fost un sculptor român, fiul sculptorului Karl Storck şi frate al lui Frederic Storck.
Este cel mai mare din cei patru copii rezultati din prima casatorie a lui Karl Storck si singurul care a supravietuit. Nascut la Bucuresti.

Din 1871 a studiat la Academia Regală de Artă din Florenţa, cu sculptorul Augusto Rivalta (1837-1925) la care a si locuit, cunoscut ca reprezentant al tradiţiei academice realist-naturiste. Profesorul de doar 32 de ani arata o mare simpatie elevului sau. Se leaga o stransa prietenie care dupreaza pana in 1925 an in care Rivalta moare. Carol dobandeste in tot acest timp pretioase cunostinte tehnice.
Cunoaste o doamna mai in varsta care se ofera sa il duca in America, unde credea ca I se va deschide un camp mai vast de activitate. Carol avea 22 de ani, ajuns in America relatiile sale cu doamna protectoare se inrautatesc si sfatuit de un prieten ruda cu doamna, el paraseste casa ei si se trezeste singur, necunoscut, strain in oras, neavand nici un mijloc de existenta in afara de arta sa. Carol trece prin momente penibile fiindca desi erau multi oameni bogati acolo, interesul lor pentru arta lipsea cu desavarsire.
Ca sa isi castige existenta este nevoit sa intre ca simplu lucrator la o fabrica de cutii de lemn, apoi intr-un atelier de marmura unde locuieste o vreme. In Bucuresti alaturi de tatal lui castigase o frumoasa experienta care ii e de folos acum cand trebuie sa execute vase si figuri mici pentru monumente funerare. Din cand in cand indrazneste si cate o compozitie proprie...il mai vedem dand lectii de desen si pregatind domnisoare pentru academie, ori urmand el insusi ca elev al lui Thomas Eakins cursuri serale, mai ales crochiuri dupa modele vii.
În perioada 1876-1880 a studiat şi în SUA, la Philadelphia, unde a şi expus lucrările sale.
Stapaneste si limba engleza pe langa romana, germana si italiana.
Cu timpul isi creeaza o situatie multumitoare, isi face un cerc de prieteni, de cunoscuti si de admiratori ,,nu m-am plans niciodata de lipsa de lucru, avem atata de lucru cat puteam trai...nu este chestiunea de a avea ce lucra, ci de a face ceva pentru arta...oamenii de seama, conducatorii tarii sa se gandeasca si la noi; cand au cate o lucrare de facut, sa ne puie la incercare, atata numai ne-ar fi deajuns. Noi nu cerem sa fim favorizati, ci pusi alaturea cu oricare, sa concuram si sa lucram''
Toate lucrarile sale din acea perioada au ramas in America.
Cand incepuse sa fie cunoscut si comenzile sa curga, Carol e chemat de batranul Karl care ajuns la o varsta inaintata nu mai facea fata clientelei numeroase pe care o avea si avea nevoie de ajutorul fiului sau. Apelurile din tara devin dese si insistente pana ce in 1880 Carol paraseste Filadelfia (statuse 4 ani) si imbarcand-se spre New York apoi spre tara se intoarce ...dar ferm hotarat sa revina in America, dorinta ramasa nerealizata.
La Bucuresti il astepta foarte mult de lucru, intai colaborator al tatalui sau, apoi dupa ce acesta moare devine sef al atelierului pe care il conduce cu multa ravna chiar daca nu il stilul batranului Storck.

1888 -Se insoara cu Berta Zeidner iesita dintr-o familie de farmacisti sasi, stabiliti la Bucuresti. Data tarzie a casatoriei se explica prin faptul ca dupa moartea tatalui sau Carol are grija de fratii sai mai mici, foarte numerosi, dupa cum stim dintre care unul nu avea decat un an !

In tovarasia zilnica a tatalui sau, timp de sapte ani, lui Carol Storck ii este greu sa reziste influentei academice a acestuia, in schimb elementele realiste pe care le descopream spre sfarsitul carierei lui Karl, se datoresc poate lui Storck fiul.

Printre operele sale se numără statuile alegorice pentru Palatul de Justiţie (1895) din Bucureşti, numeroase busturi şi sculpturi funerare, precum şi statuia generalului Carol Davila. Această statuie a fost ridicată la iniţiativa Primului Congres Medical Naţional, care a avut loc la Bucureşti, în 1884. Statuia a fost turnată în bronz în atelierele Şcolii de Arte şi Meserii din Bucureşti şi inaugurată în ziua de 12 octombrie 1903, odată cu clădirea Facultăţii de Medicină, la intrarea căreia este amplasată.

În memoria celor 286 de soldaţi şi ofiţerii români, morţi în Războiul de Independenţă al României, la Smârdan, în Bulgaria, a fost realizat un mormânt comun căruia în 1883 i-a fost pusă o cruce din marmură, sculptată de Carol Storck. Cimitirul şi monumentul au fost distruse în Primul Război Mondial.

În cimitirul mânăstirii Viforâta, din comuna Aninoasa, judeţul Dâmboviţa se găseşte monumentul funerar al generalului Matei Vlădescu, erou al Războiului de Independenţă al României, realizat de Carol Storck din marmură albă, precum şi cel al profesorului Vasile Vizante, apărătorul răsculaţilor bivolari din Giurgiu la 1873, realizat tot de Carol Storck.

Tot Carol Storck este autorul statuii părintelui picturii moderne românesti şi al învaţământului artistic din Bucureşti, Theodor Aman, monument plasat, abia în 1992, la mormântul artistului.

La Bolintin-Vale, unde s-a născut în 1819 şi a murit în 1872 scriitorul Dimitrie Bolintineanu, se află monumentul funerar al acestuia şi statuia sa, ambele realizate de sculptorul Carol Storck.

Carol Storck a realizat în 1903 portretul Iuliei Hasdeu, expus în prezent în Castelul Iulia Hasdeu, din Câmpina.

Carol Storck a colaborat cu Dimitrie D. Mirea şi Wladimir Hegel la monumentul lui Dinicu Golescu din Bucureşti, ridicat în 1908.

Câteva portrete şi lucrări de plastică mică realizate de Carol Storck se regăsesc şi în Colecţia de Artă Plastică "Fr. Storck şi Cecilia Cuţescu Storck" a Muzeului Municipiului Bucureşti, adăpostit în fosta locuinţă a sculptorului Frederic Storck şi a soţiei acestuia, pictoriţa Cecilia Cuţescu-Storck, din Str. Vasile Alecsandri nr. 16, sector 1.

Carol Storck este fiul din prima căsătorie a lui Karl Storck cu Clara Ihm din Hanau, născut la Bucureşti, în anul 1854. Studiază sculptura la Florenţa şi la Philadelphia, după care se întoarce în România pentru a lucra în atelierul tatălui său. Am aflat că sculptura monumentală în bronz care îl reprezintă pe Generalul doctor Carol Davila, din faţa Facultăţii de Medicină din Bucureşti este creaţia lui Carol Storck, nu a tatălui său. De altfel, munca celor doi sculptori, tată şi fiu, se împleteşte adesea, multe sculpturi monumentale create de Storck-tatăl fiind transpuse în marmură de Carrara de fiul său, Carol.

Trei dintre alegoriile care decorează Palatul de Justiţie din Bucureşti îi aparţin lui Carol Storck. Realizează portrete ale contemporanilor săi şi mici statuete, prezente la cele mai importante expoziţii ale vremii dar cel mai mult se axează-fiind o sursă consistentă de venituri-pe sculptura funerară, monumente realizate împreună cu tatăl său, apoi singur, fiind în Cimitirul Bellu dar şi la Craiova.

Carol Storck formează împreună cu tatăl şi fratele său o familie artistică reprezentativă pentru începuturile sculpturii româneşti, cea mai tânără dintre artele plastice de la noi, reprezentant al stilului academist şi al realismului-naturalist.
La începuturile ei, sculptura românească avea ca obiectiv reprezentarea tridimensională în materiale durabile fie a busturilor şi portretelor de personalităţi politice şi culturale, fie realizarea unor statui alegorice destinate arhitecturilor reprezentative, fie crearea unor monumente funerare ale oamenilor de seamă ai epocii. Carol Storck le include pe toate acestea în activitatea sa de sculptor. Astfel, statuile alegorice ce împodobesc Palatul de Justiţie din Bucureşti, statuia lui Carol Davila, executată în bronz, statuile lui Theodor Aman, Dimitrie Bolintineanu, Iulia Haşdeu, pentru a enumera doar câteva dintre ele, poartă semnătura lui Carol Storck, constituind totodată adevărate documente vizuale, menite să păstreze vie în contemporaneitate chipurile unor personalităţi de odinioară. Carol Storck a lucrat în marmură şi bronz cu reală măiestrie, conferind distincţie şi monumentalitate operelor sale.

Carol Storck (prenumele de botez Johann Ludwig Carl) s-a nascut in 10 mai 1854 si a murit in 25 august 1926 la Bucuresti. Este fiul din prima casatorie a sculptorului Karl Storck (1826-1887) cu Clara Ihm (1852-1864) originara din Hanau.
Studii gimnaziale a facut la Brasov.
1870- Studiaza sculptura la Florenta cu Augusto Rivalta (1837-1925). Nu a fost influentat de acest sculptor devenit professor la Institutul Florentin de Arte Frumoase. A fost sprijinit financiar de doamna Gilpin.
1875- In ultimul an de studii primeste premiul ll apoi se intoarce in Romania.
1876- Pleaca in SUA la Philadelphia in cautare de lucru, urmand astfel drumul unui unchi de-al sau Heinrich Ihm. La inceput lucreaza intr-o fabrica de cutii de lemn si face mici sculpture funerare.
1877- Participa la o expozitie de arta din Philadelphia cu portretul copilului Dellachause si portretul fabricantului Dixton.
1878- Participa la Salonul Oficial din Philadelphia cu o statueta in teracota ,,priveste florile gingase’’
1879- Particpa la Salonul Oficial din Philadelphia cu doua lucrari, un portret al lui Fortuny si o ilustrare a ,,Negutatorului din Venetia’’ de Shakespeare. Realizeaza portretului Reverendului William Smith, primul rector al universitatii. Isi castiga existent din vanzarea sculpturilor si lectii de desen. Intra in atelierul de pictura si desen al lui Thomas Eakins pentru a studia. Desene si gravure din aceasta perioada sunt in colectia Cabinetului de Stampe al Academiei Romane si in colectia de Stampe a Muzeului National de Arta Bucuresti.
1880- La insistentele tatalui sau se intoarce in Romania pentru a lucre in atelierul de sculptura al acestuia. Transpunerea in marmura a sculpturilor monumentale realizate de Karl Storck a fost realizata in mare parte de Carol (Ana Davila, protopopul Tudor Economu)
1886- Expune la ,,cercul artistic literar Intim Club’’ sculptura ,,progresul’’
1887- La moartea lui Karl Storck preia atelierul de sculptura al artistului
1888- Casatoria cu Berta Zeidner (1869-19070 din Brasov cu care a avut patru copii (Clara 1889, Alexandru 1893, Ella1994, Jenny 1895)
1890- Membru fondator al societatii ,,cercul artistic’’ aceasta societate s-a mentinut pana in 1947. Carol Storck a fost casierul societatii si in 1912 a fost ales presedinte.
1895- Comanda pentru trei alegorii destinate Palatului de Justitie din Bucuresti: Prudenta, Forta si Temperanta.
1900- Comanda pentru doua alegorii menite Palatului Postelor din Bucuresti (astazi muzeul national de istorie) Drum de fier si Electricitatea (dupa cutremurul din 1940) toate sculpturile adosate fatadei au fost distruse
1903- Comanda pentru sculptura monumental din bronz a generalului doctor Carol Davila pentru facultatea de medicina Bucuresti.
1926- 27 august se stinge din viata la 72 de ani, de congestie pulmonara ca si tatal sau si este inmormantat in cimitirul evanghelic din Bucuresti.
A realizat un numar impresionant de statui de calitate artistica deosebita, au ramas nenumarate schite si proiecte neterminate…

Alaturi de tatal sau, are un aport major la realizarea unor impresionante monumente funerare: al familiei Aman (Sineasca Craiova), al Polinei Russenescu 1887, al lui Jenny Galesteanu 1889, al familiei Izvoranu 1901 (Bellu Bucuresti), al familei Xantopol. Numarul impresionant de statui si calitatea artistica sunt dovada maiestriei sale, un talent ce nu a fost suficient valorificat

Random image

Album info